Forme

asemănătoare nouă,
în diversitatea lor de forme
ne reprezintă întregul divizibil.
asemănătoare nouă,
tind a se-ndoi, visează a creşte!
uneori se micşorează şi..
întotdeauna pier.
asemănătoare nouă,
formele sunt vii şi viaţa!..
este calitatea inimii lor.
în tihna ei, splendidă taină.
asemănătoare nouă,
se reflectă în alte forme,
uneori sunt transfigurate apoi..
nu se mai recunosc.
asemănătoare nouă,
regăsite în a zilei lumină
pierdute iar şi iar în noapte
văzute în întuneric şi nevăzute-n lumină-s toate.
asemănătoare nouă,
emotivele, jucăuşele doamne
puternicii piloni bărbaţi
preoţi, discipoli, devotaţi.. sunt
asemănătoare nouă
cele trei suspină, se bucură, se îmbină
se răstălmăcesc din nou
pentru a aduce moarte.
asemănătoare nouă,
se înşală amarnic când sunt cuprinse
cu gând şi se corectează apoi.. când,
nu mai este nimic de corectat.
asemănătoare nouă,
pot fi enumerate, prin observarea lor
şi atent fiind cercetate, forme sunt în număr de
+1 5x7

Întrerupt

Cuvintele sunt lumină
ce se varsă asupra noastră
torente ale adevărului negraitor.

Asamblaţi în vrajă, nevăzători,
Cultivăm nestingheriţi legenda propriului trecut.
În pas grăitor, grăbit.

Spălat sunt de lumină cerească
Obscurităţile dispar, dizolvate-n
Grai divin, Cuvinte de lumină.

Cum arată ceva ce nu am scris

Că să te descriu trebuie să te abandonez.
Să nu îmi pese de tine sau oricum să renunţ, să te părăsesc.
Mă faci să mă simt bine şi îmi este teamă de acest lucru. Îmi este teamă căci binele vrea să fie savurat, însă tu mă îndepărtezi de el. Iar apoi, coborând în bine,
te privesc, sau vorba vine, încerc să te descriu.
Binele de care nu te bucuri este cel mai frumos. El nu are limite.
Un bine când îl descrii, îl pierzi. Sau se diminuează oricum.
Tu eşti singura ferită de diluare, mereu pură, atotsuficienta.
Mi-e greu să scriu pe măsură ce mă cuprinzi.
Mi-e greu să scriu când scrisul în sine e atât de murdar.
Ce ironic cum, chiar şi prin dorinţe, uneori răsari!
Uneori când nu ne este cu putinţă împlinirea lor, alte ori
când ni le satisfacem. Ca la sfârşitul unui gând.

Aş fi vrut să te scriu, poezie, dar mai bine fac nişte yoga.

(Această nu este nici poezie şi nicidecum proză, ci doar ceva ce nu am scris..)

To write about

Before the dawn I work my brain
to rhyme a little poem, plain,
and simple, to understand,
but still, I recommend,
a little bit,
of your attention.

For I, would like to mention,
and indeed, put into question,
to be whirled and twirled,
to be thought and learned,
taught about and spoken!
When listened to,
tears to drop and
promises be broken,
that one.. that you will find
in every corner of your mind,
from which there is nowhere to hide,
not away in deep forests, nor left, or right.
And not in the safety of your home,
It is the one thing which is known
but can not be heard, be seen, or shown.

It exists, but it is not observed.
It is perceived, but without ever
coming into existence.

Thou it lingers on the very margins of your brain
eagerly awaiting to leave the tip of your tongue
tickling the edges of your lips,
Do not hurry IT, to think about
or feel or even speak!
Cause at the slightest movement of consciousness
and intent of any kind of action,
be it subtle, brash,
detached or trembling with passion,
there is nothing more..
to love, to feel, to suffer about
to ponder silently or speak out loud,
or put into question,
and indeed,
there is nothing more to mention.

Thank you for your attention!



For Hannah :)

Număratoarea

Un cerşetor bătrân, bolnav şi singur
număra capetele trecătorilor.
Când a ajuns la o mie a început să-i fie cald;
la 5000 s-a simţit deja sătul şi de mâncare şi de băutură.
10 mii de trecători trecu şi începu din nou
să meargă, să vadă şi să-şi poată menţine erecţia.
La 20 de mii -întineri!

Aflându-se în floarea vârstei,
a terminat o facultate, a întemeiat o familie şi
a avut 2 copii, care în timp au uitat de tatăl lor,
ca şi soţia de altfel, ce l-a părăsit
după ce au pierdut casa.

Acum e un cerşetor bătrân, bolnav şi singur,
ce s-ar apuca din nou de numărat
de-ar mai trece cineva pe lângă el.

Neprecizat

Angoase de o neaşteptată condensare încremenită
Lovesc sterila inconştienţă a nopţii..
Din abis în diurn abstract născut
prim gând: Sunt neprecizat!

Spun neprecizat pentru că am
adormit gândindu-mă la Tine,
Teorie a unificării sufletelor de ceară.

Acasă

Încovoiate zdrenţe şi noi vestmintamintiri
Însuşim şi desluşim pe drumuri lungi şi cărări
necunoscute,
îndrumaţi din nevăzut.
Călăuza îmi arată neîncetat
ce eu văd doar din când în când
că sunt, mereu -acasă.

The Dove Of War

Whispers of change, whispers of freedom…
Through the shouts of ignorance,
And the rumble of selfishness,
They are heard.

And so it comes on the winds
And begins, as it lowers it’s wings,
To plant the seed of destruction.
It is The Dove Of War
And thus it sings:

“Live by day and die by night.
To be born each day,
And to forget each night.
To live without knowing you’ll die
To meet death without ever knowing life.

Hardship, suffering and tragedy,
Like the next morning they will arrive.
Until you learn to live not just for one day,
And die not only for one night.”

Now as the fruits of war ripe
in the heat of the burning houses,
In the sound of gun shots,
Echoing the empty streets,
Telling stories of mass executions.
And as the piles grow in height,
Of pink cadavers, of the children gassed tonight,

It takes off.. For another flight.
The Dove of living by day
And dying by night.
And as the ashes cool - it leaves behind,

Faint whisper of ignorance, heard on the site
Through shouts of freedom,
And the rumble of change,
As the people sing and rise and turn another page.

“Here we are, the dead of all times,
dying once again, but now to live!”
(The Zapatistas – 1994)


Writen in Bremen on the Volksbund Camp

Unmoved

Poems written on your lovely corps..
Through the bite marks made by the little teeth
of the rats, in your tender rotten meat,
I see the detrivore worms, jolly and awkward...

And I don't understand you!

How can you stay like this while
so many truths rumble inside your skin?

Maybe sometimes when I sleep,
in the stench of death,
dripped from your dry veins,
While I hold you, and kiss
your empty eye sockets,

I will find out.
And then stay,
as you do, unmoved.

Actul de infiltrare

Şi când a luat pixul în mână şi s-a aşezat să scrie, nu a mai ştiu ce. S-au poate şi-ar fi dorit să nu mai ştie ce. De fapt se gândea ce impact ar avea asupra egoului şi a lumii dacă ar fi aşternut toate acestea pe o foaie. Cine ar mai putea pretinde că este, chiar şi lui însuşi, după ce avea să mărturisească toate, sau aproape toate, slăbiciunile în faţă Marelui Martor. Nu, nu lui D-zeu, ci foii. Sau lumii. Căci a scrie înseamnă a te extinde, a comunica. Chiar dacă păstrezi într-un caiet şi nu arăţi nimănui, odată şi-odată tot va citi cineva. E vorba de expansiune. Dacă publicăm, ne extindem eul într-un mod milităresc, atingând inimi şi minţi, formând opinii, provocând diverse reacţii, cucerind, căci asta este, o cucerire! Iar dacă, precum cei ce se mint că scriu doar pentru ei, rămânem fideli doar unui intim jurnal sau unei scrisori niciodată trimise, tot expansiune este. Doar mai subtilă. Încetul cu încetul ce a fost aşternut se va infiltra din mâinile în minţile curioase ale cititorilor, din glasurile povestitorilor în sufletele ascultătorilor şi se va contopi în cele din urmă cu marele subconştient colectiv, de unde a şi izvorât.

Şi deşi orice cuvânt scris se întoarce până la urmă, din formă în nemanifestare, de unde a fost cules, indiferent ce drum a urmat, în scurta sau lunga lui viaţă, rămâne un act de infiltrare.

A scrie este un act de infiltrare.

Plouă. Cine plouă? Scriitorul plouă, vă zic eu!

El se evaporă tiptil sub razele soarelui şi urcă până în înaltul cerului pentru a dobândi corp. Apoi se revarsă ca torente, furtuni şi uragane sau din contră ca o slabă ploicică sau mai subtil, ca rouă. Şi până la urmă pătrunde totul în calea sa. În final, stingându-se în oceanul din care a pornit. Însă drumul croit de fiecare picătură rămâne unic.

Dacă de apă te poţi feri, umbrele împotriva scriitorilor nu există. Vrând nevrând tot îţi înfiltrăm însăşi pânza freatică din care se nutreşte întreaga ta fiinţă.

Tot ce crezi că eşti TU, de fapt suntem NOI.

Tot ce te compune pe tine, a fost cândva un vers dintr-o poezie.

Îmi pare rău dar scăpare nu există nici când mori.

Nici pe altă planetă, acolo sunt doar alţi scriitori.

Singura şansa e să devii unul dintre noi,

să îţi accepţi soarta, să-ţi însuşeşti rolul şi poate,

odată după multe, mii şi nenumărate infiltrări,

ai să-ţi găseşti pacea în Ocean.

Fără să mai urci, fără să mai cobori.


Ne vedem la următoarea ploaie,

un scriitor.

dar..?

dar in mai nu am postat nimic..
cat de tragic.

Acţiunea principală

Centrifuga concretului ameninţă cu scăparea-n abstract.
Iluzia punctului fix, reciprocitatea nemişcării
noastre faţă de centru -absurd confort ameninţat.
Lipiţi de fina peliculă a realităţii,
îmbrăţişăm marginea de care suntem striviţi.

Ancestrala frică -tulburătoarea curiozitate adâncă
trezeşte primele respiraţii incandescente.
Anulând omogenizarea, pierdem încrederea chimiei;
legile fizice ne-au potrivit de la început
dar acum, sfârşesc autodistruse.

Îndoită, forma îşi acceptă cu supunere înfrângerea.
Şi ale sale margini, odată însuşite limitări,
se pleacă în faţa detaşării noastre.

Ce paradoxal că în mişcare avem ce înţelege!
Şi privind vâltoarea, nemişcaţi, fără reciprocitate,
trăim nerecunoaşterea cunoscutului.
Acţiunea principală -neprecizată existentă.

Chiar ar trebui sa postez ceva in aprilie

nu?
chiar voi face asta.. just you wait!

din ciclul poeziilor scrise pe mess

am scris odată ceva
despre mine
în marea moartă dar
fără ştire
de compoziţia ei
din cauza procesului de osmoză
s-a şters
şi fără urme
a lăsat doar vagă impresie
a actului săvârşit
într-o minte
ce până şi această amintire
avea să uite

Hai să încercăm ceva

am fost cumva pasăre şi m-am căcat pe tine în altă viaţă? Nu cred.
Am visat că eram bunicul meu din străinătate şi că visam că eu,
nepotul lui preferat a murit azi-noapte în somn.
Fără să-mi dau seama de ce dorm, m-am trezit la sunetul rădăcinilor
oamenirii zvârcolindu-se de-a lungul mileniilor prin măruntaiele materiei.

Am fost la mamaie în sat şi mi-a presărat pe cap făină
păsărele s-au strâns în jurul meu şi mi-au ciugulit din cap
pâinea ce începuse deja să crească mai vie şi mai deasă
decât m-aş fi aşteptat.

Când am socotit că de-ajuns sunt cele întâmplate
Luat-am traista din ascunzişul copilăriei ancestrale
şi cu ea pe umăr plecat-am spre meleagurile îndepărtate
la care se face atâta reclamă la relevizor.

Ajuns în apus, atât de adânc în infernuri coborât
mi-am comandat un Cola pentru a-mi distruge
ultimele bunuri rămase: principii, valori şi altele.
Am scăpat apă curată în marea de rahat.

Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat,
detaşat de toate, intim îndepărtat
de minele la care am renunţat
Libertatea e nemanifestată, cristal
ce pururi reflectă şi niciodată nu se modifică
fundament al perisabilelor, neîntinat.

Distanţele în om

Distanţa dintre om şi gândurile sale
este egală cu distanţa
dintre om şi propria sa moarte;
Doar însuşi gândul îl desparte.

Însă un gând şi al lui sfârşit,
Despărţite-s de vidul-infinit
dintre două gânduri separate.

Manifestare scurtă a principiului cosmic distrugător

Şi s-a ridicat din bancă
a scos cu răbdare toate foile din ghiozdan,
le-a sfâşiat cu poftă apoi din ele a făcut un foc
şi aşa a ars facultatea.
Apoi a luat şi el foc. Şi-a ars buletinul şi legitimaţia de student
Şi toate măştile lui sociale, toate normele şi regulile civilizaţiei,
s-au prefăcut în scrum.
Şi contunuând sa ardă în drum spre casă,
Asfaltul de sub picioarele sale a luat foc,
s-a cutremurat, s-a crăpat şi încreţit până când s-a dezlipit de pe Pământ.
Haine, mobilă, poze, covoare şi alte averi,
nimic nu a rămas după incendierea fostului cămin.
Apoi a continuat cu distrugerea lumii create de om.

Când a terminat s-a aşezat lângă un copac
a lăsat un foc mocnit de lemne să îi ţină de cald peste noapte
şi s-a culcat.

Dimineaţa, când s-a trezit, focul se stinsese.

Calea Ascetă pentru începători

Se iau cele mai aprige dorinţe şi se renunţă la ele cu desăvârşire;
Se observă principalele calităţi, apoi se jură că acestea nu vor mai fi manifestate niciodată;
Se părăseşte domiciliul şi zona frecventată şi se caută un loc ce contrazice toate condiţiile actuale,
dacă am trăit în oraş ne vom mută într-o peşteră sau pădure, iar dacă am trăit în solitudine vom caută o metropolă);
Nu se ia contact cu animale, oameni sau alte fiinţe tereste şi/sau din astral.
În caz că acest lucru începe sa ne placă, socializarea devine obligatorie şi intensă -atâta timp cât îşi păstrează caracterul neplăcut;
Se neagă foamea, apetitul sexual şi orice altă necesitate fizică, până când se ajunge în pragul nebuniei;
Apoi se neagă pragul, nebunia şi seninătatea mentală într-u totul şi simultan;
Se neagă aparenţa că aceasta ar fi o poezie comică şi se ia în serios şi se aplică.

Dacă în urma întrunirii tuturor acestor condiţii nu s-a realizat Revelarea Sinelui,
Atunci se neagă Calea Ascetă şi se citeşte despre Tantra.

În flux de om

în flux de corp -supus schimbării
în flux de senetiment -ataşat de corp
în flux de minte -doresc permanenţă
Permanentă este suferinţa în flux de om.

ca un reminder la titlul blogului..

E plăcută, e genială!
e oribilă şi plictisitoare
e atât de amuzantă şi atât de paşnică
şi agresivă! te ridică, te învăluie, te pierzi..
Şi nu mai contează decât să dansezi, să te droghezi, să o săruţi.
E munca vieţii tale, e copilul, părintele şi partenerul tău
e un cer cu lună plină
e o moarte crâncenă şi una senină
e tot ce am simţit şi nu am putut scrie
e doar o iluzie.

Urăsc când fostă'mea nu răspunde la telefon

Dă-mi un telefon, te rog!
Sună-mă să înţeleg cine sunt!
Aştept să se instaleze Ubuntu pe un stick,
nici nu ştiu dacă merge, ba uite că a dat eroare.
Nu-i bai, mai am un mp3 pt o încercare.
Mănânc o ciocolată de post, de care ţi-am mai dat şi ţie..
Mi-ar fi plăcut să o împart cu tine, să fii lângă mine,
să mă uit la tine cum mă uit la pereţi,
să-ţi vorbesc cum scriu această poezie.
Să-mi deschid inima şi să nu ştiu cine eşti.






da... asta e un fel de poezie instant pe care am compus-o cand aveam chef sa vorbesc cu cineva si god damn it! Vezi titlul*

Ceasul

Îl iubeşti! Acum e al tău. Veţi avea o familie împreună.
Au trecut 12 ore de când te-ai măritat.
Părinţii îţi leagănă pătuţul. O panglică albastră e prinsă de încheietură mâinii. Ce nume să îţi dea?
Au trecut 12 ore de când te-ai născut.
La căpătâiul tău, familia şi străinii sunt adunaţi, ai ochii închişi şi picioarele legate.
Au trecut 12 ore de când ai murit.
Entuziasmată şi revoltată de tot! Încă nu îţi cunoşti direcţia, pasională.
Au trecut 12 ore de când ai împlinit 16 ani.
Mâinile îţi tremură încă. Parcă le-ai mai spăla o dată. Parcă încă miros a sânge.
Au trecut 12 ore de când l-ai ucis.

Ai realizat că au trecut 12 ore de când te-ai măritat, te-ai născut, ai murit, ai împlinit 16 ani, l-ai ucis..
Ai realizat!
Ceasul nu mai bate.

In cautarea unei minti pereche

Inainte de toate, poza de mai sus e de fapt un tablou de la acest nene: CLICK

De multe ori mintea mea se pierde pe strazi in cautarea unei minti pereche. Sau nu neaparat pereche.. cel putin nu in modul clasic sau heteronormativ. Mintea mea isi doreste orice fel de relatie libera. Singura conditie este compaticibilitatea.
Sa va inventez o intamplare.
Spre exemplu, odata.. de mult, mintea mea (de acum in colo numita MM) se plimba, pentru moment nestingherita de aproape permaneta senzatie a singuratatii, linistita si vazandu-si de propriile ei ganduri. De-o data un caine bleu mititel si cu blana decolorata de soare ii trece prin fata, galopand prin balta de ceramica lichida din imediata proximitate a MM-ului. Bineinteles ca MM-ul fu improscat de ceramica din cap pana-n.. cealalta parte a capului, la fel ca si cei doi negustori cinstiti, un biet fierar ambulant si o tanara domnisoara importanta, toti cei numiti mai sus aflandu-se in vecinatate si respectiv suportand aceleasi consecinte ca si MM-ul meu drag.
- Vaaaaii! striga MM-ul meu drag. Ce faptura minunata, ce adiere nostalgica de branza fermecata! Ce pui de minune inca neintinat de salbatica politica si demagogie a secolului trecut!
Insa cei de fata nu fura la fel de incantati! Nu tu belsug dialectic, nu tu spasme de fericire si efervescenta cerebrala, NU! Nici macar seaca dar solidara reactie identica sau aprobatoare! Sa va inventez ce s-a intamplat! Numai sa vedeti:
- Cosul meu cu frunze e distrus! Am sa ma duc la preot sa mi le boteze din nou! Javra ordinare si neatenta! Ar trebui asasinata dis de dimineata in ceafa cu tot cu balaurul ce l-a fatat! ..ba chiar asa s-a exprimat in graba unul dintre negustori, vizibil aflat intr-un impediment din cauza umezelii frunzelor proaspat sfintite.
Celalalt om, nici macar atat, soarbe incet din cefalexinul forte pe care si-l pregatise cu un moment in urma, se incrunta diavoleste, isi trage sufletul prin nas si laringe si apoi lanseaza cea mai mare conglomerare de saliva pe care mi-am imaginat-o vreodata, direct pe jos, in semn de dispret la cele petrecute.
- Am sa imi contractez avocarnea! Esenta josnica ce mi-a stricat bunaciune de invelitura, va inceta sa mai existe pana la apusul Aurului. (Penele dansei erau intradevar afectate de catre ceramica. Se stie doar ca petele ceraminoide nu se iau cu una, cu doua, ba chiar in unele cazuri se transmit si dupa moartea posesorului, pana la a treia generatie.)
Bietul fierar! Iar, bietul fierar! Nu spunse nimic si isi continua drumul.
Nelinistea se imprastie in plamanii imaginari ai mintilor prezente si indata incepu o ploaie strasnica de amoniac si sulf lingvistic.
MM-ul meu.. Saracul meu MM-u.. ramaase standardificat ca un malnutrit lovit in plin de o masa copioasa ce i-ar fi provoacat pana la urma moartea din cauza vitezei de ingerare. Asta nu fiind si cazul MM-ului, era doar o metafizica.
Asadar.. MM-ul nu mai stia ce sa creada. Sigur toti au vazut acelasi lucru. Si in acest plan imaginar in care se intampla acestea, perceptiile nu exista si toate acele minti stiu toate aceleasi lucruri, din cauza experientei identice pe care au avut-o prin intermediul senzatiilor identice. Asadar este vorba doar despre o reactie diferita cauzata de catre temperamente diferite. (temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii). [gata deja am vorbit prea mult in acest sens]
Revenind, acel dulce amarui si excelenta vibratie a inovatiei, a inventiei, a imaginatiei -catelandru' bleu fatat probabil cum spunea si acel domn de un balaur - indiferent ca ne-a acoperit pe toti in ceainarie veche, a fost precum un dans al lumilor ce s-au intalnit pentru prima data! Fericite ca au stat sub aceeasi stea, fara patura, direct pe iarba, tinandu-se de mana si visand.

In acea noapte, MM nu s-a putut odihni deloc. Si va spun si de ce. Pentru ca NU A AVUT CU CINE VORBI - CU CINE SE CONTRAZICE - CUI POVESTI - SAMD despre cele intamplate. Si singura, singurica sau singurel cum o fi ea/el a vorbit si si-a vorbit pana in cele din urma a adormit.

Si-am incalecit pe-o sa. Si v-am imaginat povestea asa.

Libertatea!

Dumnezeul meu e Libertatea!
O ador, o slujesc, mă contopesc cu absolutul Ei!
Cad în genunchi şi îi sărut picioarele;
Dragostea sincerităţii - în aşteptarea înfloririi Libertăţii

Dar Sufletul e uneori prea puternic pentru a fi ţinut în palme
E greu... pentru că e mai dens decât Soarele
Şi are în El puterea de a crea universuri!
Dar cum poţi pune Universul într-o cutie?
Cum poţi cere Universului să tacă?
Să nu vadă? Să nu zboare?
.........................
Îi poţi cere să fie mai puţin Univers,
Îl poţi acoperi să nu-ţi frigă mâinile,
Îi poţi da orice formă vrei.. şi te va asculta.
Şi de frică - Să nu vadă! Să nu cânte! Să nu fie altcineva!
Să nu zboare! - Îl poţi îndepărta..

Poţi face toate astea căci oricum..
Ce e un dumnezeu fără libertate?

Sau îl poţi ţine în palme!
Şi te poţi lăsa uimită de lumina a un miliard de Supernove!
Îl poţi iubi precum doar Necunoscutul poate fi iubit,
Te poţi lăsa cuprinsă de taina lui,
Şi poţi cânta - Şi poţi visa - Şi poţi zbura.

Iubeşte un Suflet pentru că iubeşti Libertatea
Şi adoră şi slujeşte lumina lui
Şi lasă libertatea lui să ţi se dedice libertăţii tale
Şi împreună să creaţi Universuri
pentru o Eternitate
chiar şi pentru o singură Secundă

Totul-Acum

imagine formata din CLICK si CLICK 2 gratie glass-assassin si nazareanu


Aceleaşi vise interstelare
În peşteri artificiale
Acum galaxii comerciale
Şi loc de meditaţii.
Stări de conştiinţă alterate,
Suprafeţe cu sânge de animal decorate..
Stând la focul televizorului,
Lăsând în urmă altare
Apoi chemând menajera şi lupii.
Totul-Acum

Un cuvânt

Scrie un cuvânt pe foaie
Gândește-te la distanța dintre acel cuvânt și literele ce îl compun
Apoi la distanța dintre acele litere și foaia pe care sunt scrise
Acum gândește-te la distanța dintre cele două gânduri descrise

Ce e realitatea?

Al cincilea element

Respirația mamei mă liniștește -învăț cine sunt
Îmbrățișarea tatălui îmi dă încredere
Lumina ochilor noștri poate străpunge -cunoaștere absolută
Mă port în orice gând doresc
Eu sunt libertatea!

Al cincilea element.




Digital art from jarling-art CLICK