"Strângere de mână" sau "Când lumina joacă rol de întuneric"

Margini -ca să fiu
Împinge-mă! -ca să trăiesc
legat la ochi, nu există margini
decât sub fiecare pas făcut.
Fără sprijin -sunt pierdut.
Eliberezi mai mult
decât poți duce.
Și nici măcar n-ai unde să cazi.

Respiră ușor...
amintește-ți să cazi
fii o margine imaginară!

-Dezleagă-mă, te rog! -abandonat
Dezleagă-mă să te mai leg odat..

Oda iluziei: partea 1 (si probabil singura)

O, Nescafe ® Taster's Choice Hazelnut naturally & artificially flavored Gourmet Instant Coffee Beverage! Ai calatorit atatia kilometri, peste ocean ai zburat cu avionul, dar in cele din urma ai ajuns aici, in Bucuresti, pe Calea giulesti, pentru a ne putea servi, pe cei ce indraznim, cu 20 de pliculete delicioase de cafea instant. Dar cu atat!... O! Atat mai mult, cu cat privim detaliul.
Sa incepem, deci, a-ti urmari fabuloasa calatorie, macar acum, cand te afli aproape de sfarsitul vietii, cu doar 3 pliculete ramase. Dar ce pot sa spun? ..am terminat a doua cafea si ma pregatesc pentru a treia. Insa fara intentia de a-ti grabi ultimele clipe, ci planuind a te savura pana la sfarsit.
Acum, in timp ce apa fierbe, pe ochiul cel mic al aragazului, privesc si pipai cu admiratie si respect, unul din pliculetele tale. Culoarea lui maronie, tribut bineinteles cafelei, insa de o sensibilitate mai profunda, de o noanta indulcita si pierduta inspre margini, unde este intrerupta brusc si sigilat parca de doua centuri puternice de aur, una in fiecare capat. Fin la atingere si lucios, facut din material usor dar ce isi poate pastra rigiditatea, gratie imbinarii de plastic cu un fel de pelicula de aluminiu, daca il zgaltaim un pic langa ureche, auzim minunatele granule, perfect cantarite in masa de 2 grame, ciripind in ritmul miscarilor mainii noastre, oferindu-ne parca o mostra, o scurta impresie a minunatei simfonii, ce va fi dezlantuita asupra simturilor noastre odata cu desfacerea pliculetului.
De multe ori am placerea de a te strivi intre degetul mare si aratator, nu foarte tare, incetisor, de la o cingatoare la alta, inainte de a te deschide si turna in ceasca. Una peste alta, gramajoarele tale se sparg si se sfarama iar sunetul lor amplificat de trupul semi-metalic al ambalajului, acompaniat din cand in cand de trosniturile acestuia, produc o experienta inconfundabila. Un sunet.. mai degraba un sentiment, pe care toti il stim cunostem si il iubim, pana la extaz. E sunetul ultimelor probe de microfon si sunetul de la sfarsitul sound-check-ului. Acea vibratie, la inceput de neauzit, a corzilor de chitara, a celor mai mici impulsuri electrice ce ajung la statii si vibrand timpanele uriaselor boxe, incep a patrunde pragul minim perceptibil al auzului, dar urcand vertiginos si coplesitor, impletindu-se cu emotiile noastre, vibrand si vibrand in asteptarea microfoniei daca ar fi instrumentele lasate sa-si faca de cap, insa.. acest drum, acest fior, acest vid personificat in sunet, e incununat de acele cateva lovituri intre betele tobosarului.. un, doi.. 1, 2, 3 si!

Păsările sună aşa stupid ca titlu

Păsările trec... pe cer
Şi-am oftat de uşurare.
Nimic nu le va sta vreo dată-n cale!
Nici nori, nici oase, nici zâmbete..
micile zâmbete sau certurile dintre noi,
nici sâmbete, sau alte zile.
Nici cât te-am iubit de mult, pe tine
nici atunci nu s-au lăsat înduioşate.
Nici când am plâns şi nici când te-am uitat.
Pasatile trec pe cer, neîncetat.

Firar ele ale dracu! De s-ar opri odat
de-ar cădea şi cerul lor cu tot!
Măcar de-ar fi ceva rămas, un ciot
care să nu mai treacă,
după ce şi eu voi trece...
şi eu..
Şi eu voi trece oare? Şi tu!
Şi-atunci păsările tot pe cer or trece?
În sfidare?!
Sau oare.. au ceva de spus?
Poate în a lor drum-discurs
să se închidă o taină, ca a unui mesager ascuns.
Hermeticele păsări trec... pe cer.

Sau... poate doar drumul e de ele.
Căci, ca şi toate gândurile mele, şi tot,
de la dureri la foc, din râsete în stele
toate au acelaşi har, dureros
şi sper că nu în zadar,
să treacă.


Vezi si "Pasarile 2"!

Avalanşa de locomotive

Am un nou Maestru. (Şi Unul vechi)
El are o noua perspectivă asupra vieţii.
Dar viaţa e veche de când lumea,
de fapt chiar dinaintea ei, preexistând.

Am făcut un salt aşa.. pe nesimţite.
M-am trezit în aer; şi când voi ateriza,
voi fi pe teren nou.

Am doi prieteni vechi, două mari ajutoare.
Tovarăşi de cataramă în această suspectă eră.
Evoluez cu ei pe scenă şi.. ne dăm de spume!
cum se spune, în limbajul de cartier.

Am ocazii multe să-mi exprim mulţumirea
către forţele ce pun în mişcare,
această roată de vânt (dar şi celelalte elemente).

Pe scurt: am o viaţă grozavă!