Păsările sună aşa stupid ca titlu

Păsările trec... pe cer
Şi-am oftat de uşurare.
Nimic nu le va sta vreo dată-n cale!
Nici nori, nici oase, nici zâmbete..
micile zâmbete sau certurile dintre noi,
nici sâmbete, sau alte zile.
Nici cât te-am iubit de mult, pe tine
nici atunci nu s-au lăsat înduioşate.
Nici când am plâns şi nici când te-am uitat.
Pasatile trec pe cer, neîncetat.

Firar ele ale dracu! De s-ar opri odat
de-ar cădea şi cerul lor cu tot!
Măcar de-ar fi ceva rămas, un ciot
care să nu mai treacă,
după ce şi eu voi trece...
şi eu..
Şi eu voi trece oare? Şi tu!
Şi-atunci păsările tot pe cer or trece?
În sfidare?!
Sau oare.. au ceva de spus?
Poate în a lor drum-discurs
să se închidă o taină, ca a unui mesager ascuns.
Hermeticele păsări trec... pe cer.

Sau... poate doar drumul e de ele.
Căci, ca şi toate gândurile mele, şi tot,
de la dureri la foc, din râsete în stele
toate au acelaşi har, dureros
şi sper că nu în zadar,
să treacă.


Vezi si "Pasarile 2"!