Centrifuga concretului ameninţă cu scăparea-n abstract.
Iluzia punctului fix, reciprocitatea nemişcării
noastre faţă de centru -absurd confort ameninţat.
Lipiţi de fina peliculă a realităţii,
îmbrăţişăm marginea de care suntem striviţi.
Ancestrala frică -tulburătoarea curiozitate adâncă
trezeşte primele respiraţii incandescente.
Anulând omogenizarea, pierdem încrederea chimiei;
legile fizice ne-au potrivit de la început
dar acum, sfârşesc autodistruse.
Îndoită, forma îşi acceptă cu supunere înfrângerea.
Şi ale sale margini, odată însuşite limitări,
se pleacă în faţa detaşării noastre.
Ce paradoxal că în mişcare avem ce înţelege!
Şi privind vâltoarea, nemişcaţi, fără reciprocitate,
trăim nerecunoaşterea cunoscutului.
Acţiunea principală -neprecizată existentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu