marți, 16 februarie 2010
Manifestare scurtă a principiului cosmic distrugător
Şi s-a ridicat din bancă
a scos cu răbdare toate foile din ghiozdan,
le-a sfâşiat cu poftă apoi din ele a făcut un foc
şi aşa a ars facultatea.
Apoi a luat şi el foc. Şi-a ars buletinul şi legitimaţia de student
Şi toate măştile lui sociale, toate normele şi regulile civilizaţiei,
s-au prefăcut în scrum.
Şi contunuând sa ardă în drum spre casă,
Asfaltul de sub picioarele sale a luat foc,
s-a cutremurat, s-a crăpat şi încreţit până când s-a dezlipit de pe Pământ.
Haine, mobilă, poze, covoare şi alte averi,
nimic nu a rămas după incendierea fostului cămin.
Apoi a continuat cu distrugerea lumii create de om.
Când a terminat s-a aşezat lângă un copac
a lăsat un foc mocnit de lemne să îi ţină de cald peste noapte
şi s-a culcat.
Dimineaţa, când s-a trezit, focul se stinsese.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu m-am priceput niciodata la comentat poezii, caci doar autorul stie ce a vrut sa spuna, sau cateodata [din proprie experienta] poate nu a vrut sa spuna nimic.
RăspundețiȘtergerenice to meet you as well [0r nice to meet your blog as well]