Pitit în piept eu am ascuns
în foi de nuc, desiș, frunziș
de noante afective, camuflat
în noaptea stărilor nedescifrate.
Cu amorțeală uitată, emotiv
desprinsă din trecut
mă pierd când îți îngenunchez.
În intruchipartea Ta, nestemată pură.
Fiori de taină șlefuiești în a mea minte
în reflecțiile suprafețelor tale mii, nestemată vie!
Lacrimi curg în liniște deplină..
Și jurământul nostru le cristalizează pentru eternitate.
Să le-ascundă apoi în liniște deplină
în piepturile toate, nestemată de lumină.
20.04.2011
Frumoase cuvinte.Good job !
RăspundețiȘtergere