Asta nu e dragonul meu, doar un desen luat din targ (Click pt sursa pozei)
Toata lumea stie la ce e bun un dragon la castel. Fiecare castel respectabil trebuie sa aibe un dragon. Altfel, cum s-ar putea apara in fata marilor pericole, cum ar putea fi demn de respect fata de celelalte case nobiliare, cum s-ar putea ridica la nevoie eroi din neamul sau, din batrana vatra, daca nu cu ajutorul arsitei propriului sau dragon? Cine ar mai inspira groaza, curaj, bucurie dar si dorinta de lupta, de glorie in inimile cetatenilor?
De la tatal meu, fostul rege, acum in exil la marginea marelui continent capitala (in urma angajarii sale intr-o misterioasa cruciada maritima - in care a luat cu el si vechiul nostru dragon), am mostenit acest mic regat. In care nu pot fi inca incoronat rege pana cand, dupa buna traditie, nu aduc un nou dragon sau altfel de animal scuipator de foc pentru castel.
Am inceput asadar riturile dobandirii unui nou ou de dragon.
In curtea noastra, batranii imi dadeau fiecare diferite sfarturi. Sa urmez calea dragonilor intelepti, sa merg pe drumul dragonului arzator si aprig, sa aleg inima dragonului.. sa caut salamandra in ape, sa aduc chimera din ceruri, sa devin un pheonix prin propria moarte.. toate idei fantastice dar nici una foarte sigura. Si nici unul nu stia exact de unde sa o apuc mai bine si pe ce drum ar fi mai intelept merg. Iar fiind totusi print mostenitor, aveam o responsabilitate fata de poporul meu, ce se astepta sa devin rege in curand, sa aleg cea mai buna varianta.
Dupa framantari si intrebari puse tuturor sfatuitorilor, batranilor locali si chiar celor din regatele prietene invecinate si studierea disperata a mai multor faimoase biblioteci, am ajuns la o singura concluzie.
Trebuie sa plec. Nu vreau sa imi parasesc regatul. Dar nu il pot conduce fara dragon. Iar deja am trecut mai mult de varsta la care se taie parul baietilor de razboinici pentru a deveni barbati. In curand voi deveni rusinea neamului si nu inteleptul stapanitor al acestuia daca nu pot stapani un animal de foc pentru regat. Iar aici clar nu pot dobandi alte informatii. Asadar am plecat. Imi pun toate sperantele spre Est. Voi parasi continentul si ma voi duce in vechiul taram unde chiar si copiii oricarui neam indepartat stiu ca acolo s-au nascut de multa vreme legendari balauri si dragoni fiorosi.
Nu mi-a fost usor sa imi iar ramas bun de la viata de la curtea castelului. Bucatele doicii batrane, grija reginei mama, a carui inima intristata avea sa ma astepte si sa ma jeleasca si sa spere pentru siguranta mea. Bunii prieteni din copilarie si ei de vatra nobila, a carui partener am fost de mic la cele mai frunoase jocuri, inteleptii si iubitii mei invatatori de toate artele, stiintele si mestesugurile.. si neamul meu. Cel trist, cel indurerat de grele vremuri ce se abat peste intregul continent capitala.. si de fapt peste intreaga lume. Ah... nu v-am spus? Nu am mai vrut sa mentionez partea asta. Dar nu suntem in cele mai luminoase vremuri.
Oh! Era sa uit de frumoasele doamne si domnite ce cu gingasie au sadit mladita dragostei in inima mea. Dar si pe batranul meu rege si tata exilat... pe sora mea principesa peste alt regat.. de toti acestia. inima sa nu imi pese? Cat de gol urma sa plec in drumul meu daca soarta mi-a pecetluit sa vars in inima atat amar?!
Dar mai bine asa. Mai bine sa iau acum oricat amar in inima... si gratiei zeilor sa ma rog sa fiu ajutat de vreun strain pe drum, de vreo adiere de vant sau de vreun loc de umbra.. si incet alinarea sa-mi gasesc pana cand in misiune sa razbesc! Oh.. caci cu atat mai mult amar si vai s-ar aduna toate in lume daca mi-as lasa tot ce iubesc fara rege. Trebuie sa supravietuiesc! Pentru ei si pentru mine la drum pornesc.
Si asa am hotarat.
Dar... cu o noapte inaintea iesirii din marea capitala.. in timp ce colindam plin de ganduri prin gradinile cetatii.. un bun prieten s-a apropiat.
- Hai cu mine! zise el. La un vraci. Asa... sa vedem ce-o stii, ce-o vrea.
- Hai bune prieten, ce vant bun te-a adus aici la mine in aceasta noapte, ma va duce si pe mine la acest vraci de care spui.
In gandul meu speram macar un sfat bun de drum sa iau de pe urma lui.
Insa soarta nu avea sa se plictiseasca in a ma surprinde!
...va urma.
suspaaaaaans
RăspundețiȘtergere