miercuri, 24 octombrie 2012

mélancolie éternelle


Esti prima mea zi
esti ultima mea clipa
esti disperarea disipata in picaturi de ploaie
casapita de pamant la cadere
evaporata de soare
stoarsa din nou de nori
ca sa cada apoi
peste-a mea inviere;


esti uscaciunea pietrelor
invidia viespilor
pe albine,
prea putinul polen ce pe ele le tine
vesnic in zbor
pe mine ma tine abia sa mor;

Sursa imaginii: AICI


esti un adevar fals
albstru si rece
care ma accepta asa cum sunt
si ma doare atata indurerare
ma doare atat pamant sub picioare
atata suflet peste mine
atat cer sub cer.


Am transpirat de-atata tine
mi-a fost atat de dor de mine
numai rostogolul vremii m-a putut aduce
la sanul tau, la loc de cruce
unde nu mai am timp pentru altceva.


si nici o clipa
nu o sa aibe
ce imi spune.


Un comentariu: