Esti
prima mea zi
esti
ultima mea clipa
esti
disperarea disipata in picaturi de ploaie
casapita
de pamant la cadere
evaporata
de soare
stoarsa
din nou de nori
ca
sa cada apoi
peste-a
mea inviere;
esti
uscaciunea pietrelor
invidia
viespilor
pe
albine,
prea
putinul polen ce pe ele le tine
vesnic
in zbor
pe
mine ma tine abia sa mor;
esti
un adevar fals
albstru
si rece
care
ma accepta asa cum sunt
si
ma doare atata indurerare
ma
doare atat pamant sub picioare
atata
suflet peste mine
atat
cer sub cer.
Am
transpirat de-atata tine
mi-a
fost atat de dor de mine
numai
rostogolul vremii m-a putut aduce
la
sanul tau, la loc de cruce
unde
nu mai am timp pentru altceva.
si
nici o clipa
nu
o sa aibe
ce
imi spune.
