din ciclul poeziilor scrise pe mess

am scris odată ceva
despre mine
în marea moartă dar
fără ştire
de compoziţia ei
din cauza procesului de osmoză
s-a şters
şi fără urme
a lăsat doar vagă impresie
a actului săvârşit
într-o minte
ce până şi această amintire
avea să uite

Hai să încercăm ceva

am fost cumva pasăre şi m-am căcat pe tine în altă viaţă? Nu cred.
Am visat că eram bunicul meu din străinătate şi că visam că eu,
nepotul lui preferat a murit azi-noapte în somn.
Fără să-mi dau seama de ce dorm, m-am trezit la sunetul rădăcinilor
oamenirii zvârcolindu-se de-a lungul mileniilor prin măruntaiele materiei.

Am fost la mamaie în sat şi mi-a presărat pe cap făină
păsărele s-au strâns în jurul meu şi mi-au ciugulit din cap
pâinea ce începuse deja să crească mai vie şi mai deasă
decât m-aş fi aşteptat.

Când am socotit că de-ajuns sunt cele întâmplate
Luat-am traista din ascunzişul copilăriei ancestrale
şi cu ea pe umăr plecat-am spre meleagurile îndepărtate
la care se face atâta reclamă la relevizor.

Ajuns în apus, atât de adânc în infernuri coborât
mi-am comandat un Cola pentru a-mi distruge
ultimele bunuri rămase: principii, valori şi altele.
Am scăpat apă curată în marea de rahat.

Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat,
detaşat de toate, intim îndepărtat
de minele la care am renunţat
Libertatea e nemanifestată, cristal
ce pururi reflectă şi niciodată nu se modifică
fundament al perisabilelor, neîntinat.