Distanţele în om

Distanţa dintre om şi gândurile sale
este egală cu distanţa
dintre om şi propria sa moarte;
Doar însuşi gândul îl desparte.

Însă un gând şi al lui sfârşit,
Despărţite-s de vidul-infinit
dintre două gânduri separate.

Manifestare scurtă a principiului cosmic distrugător

Şi s-a ridicat din bancă
a scos cu răbdare toate foile din ghiozdan,
le-a sfâşiat cu poftă apoi din ele a făcut un foc
şi aşa a ars facultatea.
Apoi a luat şi el foc. Şi-a ars buletinul şi legitimaţia de student
Şi toate măştile lui sociale, toate normele şi regulile civilizaţiei,
s-au prefăcut în scrum.
Şi contunuând sa ardă în drum spre casă,
Asfaltul de sub picioarele sale a luat foc,
s-a cutremurat, s-a crăpat şi încreţit până când s-a dezlipit de pe Pământ.
Haine, mobilă, poze, covoare şi alte averi,
nimic nu a rămas după incendierea fostului cămin.
Apoi a continuat cu distrugerea lumii create de om.

Când a terminat s-a aşezat lângă un copac
a lăsat un foc mocnit de lemne să îi ţină de cald peste noapte
şi s-a culcat.

Dimineaţa, când s-a trezit, focul se stinsese.

Calea Ascetă pentru începători

Se iau cele mai aprige dorinţe şi se renunţă la ele cu desăvârşire;
Se observă principalele calităţi, apoi se jură că acestea nu vor mai fi manifestate niciodată;
Se părăseşte domiciliul şi zona frecventată şi se caută un loc ce contrazice toate condiţiile actuale,
dacă am trăit în oraş ne vom mută într-o peşteră sau pădure, iar dacă am trăit în solitudine vom caută o metropolă);
Nu se ia contact cu animale, oameni sau alte fiinţe tereste şi/sau din astral.
În caz că acest lucru începe sa ne placă, socializarea devine obligatorie şi intensă -atâta timp cât îşi păstrează caracterul neplăcut;
Se neagă foamea, apetitul sexual şi orice altă necesitate fizică, până când se ajunge în pragul nebuniei;
Apoi se neagă pragul, nebunia şi seninătatea mentală într-u totul şi simultan;
Se neagă aparenţa că aceasta ar fi o poezie comică şi se ia în serios şi se aplică.

Dacă în urma întrunirii tuturor acestor condiţii nu s-a realizat Revelarea Sinelui,
Atunci se neagă Calea Ascetă şi se citeşte despre Tantra.

În flux de om

în flux de corp -supus schimbării
în flux de senetiment -ataşat de corp
în flux de minte -doresc permanenţă
Permanentă este suferinţa în flux de om.

ca un reminder la titlul blogului..

E plăcută, e genială!
e oribilă şi plictisitoare
e atât de amuzantă şi atât de paşnică
şi agresivă! te ridică, te învăluie, te pierzi..
Şi nu mai contează decât să dansezi, să te droghezi, să o săruţi.
E munca vieţii tale, e copilul, părintele şi partenerul tău
e un cer cu lună plină
e o moarte crâncenă şi una senină
e tot ce am simţit şi nu am putut scrie
e doar o iluzie.

Urăsc când fostă'mea nu răspunde la telefon

Dă-mi un telefon, te rog!
Sună-mă să înţeleg cine sunt!
Aştept să se instaleze Ubuntu pe un stick,
nici nu ştiu dacă merge, ba uite că a dat eroare.
Nu-i bai, mai am un mp3 pt o încercare.
Mănânc o ciocolată de post, de care ţi-am mai dat şi ţie..
Mi-ar fi plăcut să o împart cu tine, să fii lângă mine,
să mă uit la tine cum mă uit la pereţi,
să-ţi vorbesc cum scriu această poezie.
Să-mi deschid inima şi să nu ştiu cine eşti.






da... asta e un fel de poezie instant pe care am compus-o cand aveam chef sa vorbesc cu cineva si god damn it! Vezi titlul*

Ceasul

Îl iubeşti! Acum e al tău. Veţi avea o familie împreună.
Au trecut 12 ore de când te-ai măritat.
Părinţii îţi leagănă pătuţul. O panglică albastră e prinsă de încheietură mâinii. Ce nume să îţi dea?
Au trecut 12 ore de când te-ai născut.
La căpătâiul tău, familia şi străinii sunt adunaţi, ai ochii închişi şi picioarele legate.
Au trecut 12 ore de când ai murit.
Entuziasmată şi revoltată de tot! Încă nu îţi cunoşti direcţia, pasională.
Au trecut 12 ore de când ai împlinit 16 ani.
Mâinile îţi tremură încă. Parcă le-ai mai spăla o dată. Parcă încă miros a sânge.
Au trecut 12 ore de când l-ai ucis.

Ai realizat că au trecut 12 ore de când te-ai măritat, te-ai născut, ai murit, ai împlinit 16 ani, l-ai ucis..
Ai realizat!
Ceasul nu mai bate.