Caut o fata, facuta din antimaterie,
atom geaman, 
cu care sa schimb cunoscutul 
pe necunoscut
si sa impart singuratatea
in doua jumatati pline.

fără titlu

vreau să fac o pauză - în trecut

și când voi fi revenit

viitorul să fi avut - timp

suficient și pentru mine

încat să mă uite.

Link imagine

Greutatea aripilor

                                                                             (link la poza)

 dacă fluturii ar avea mușchi
 s-ar duela toată ziua ca bărbații
 pentru femei cinstite de oțel
 
 pe soclu ar așeza eroi înaripați
 cărând în găleți triumfători
 tone de femei mecanice, cu bicepșii lor goi.
 
 s-ar duce la epilat
 să scape de praful colorat
 să lucească pectoralii
 să nu facă nămol la subraț.
 
 unii ar fi tatuați
 s-ar numi între ei frați
 și ar comite fratricide
 și s-ar face regi.
 
 totul pentru piulițele neșlefuite
 pentru balamelele neunse
 pentru șansa de a suda
 o bucată de tinichea.

Cum am facut rost de un dragon

Asta nu e dragonul meu, doar un desen luat din targ (Click pt sursa pozei)

Toata lumea stie la ce e bun un dragon la castel. Fiecare castel respectabil trebuie sa aibe un dragon. Altfel, cum s-ar putea apara in fata marilor pericole, cum ar putea fi demn de respect fata de celelalte case nobiliare, cum s-ar putea ridica la nevoie eroi din neamul sau, din batrana vatra, daca nu cu ajutorul arsitei propriului sau dragon? Cine ar mai inspira groaza, curaj, bucurie dar si dorinta de lupta, de glorie in inimile cetatenilor?

De la tatal meu, fostul rege, acum in exil la marginea marelui continent capitala (in urma angajarii sale intr-o misterioasa cruciada maritima - in care a luat cu el si vechiul nostru dragon), am mostenit acest mic regat. In care nu pot fi inca incoronat rege pana cand, dupa buna traditie, nu aduc un nou dragon sau altfel de animal scuipator de foc pentru castel.

Am inceput asadar riturile dobandirii unui nou ou de dragon.

In curtea noastra, batranii imi dadeau fiecare diferite sfarturi. Sa urmez calea dragonilor intelepti, sa merg pe drumul dragonului arzator si aprig, sa aleg inima dragonului.. sa caut salamandra in ape, sa aduc chimera din ceruri, sa devin un pheonix prin propria moarte.. toate idei fantastice dar nici una foarte sigura. Si nici unul nu stia exact de unde sa o apuc mai bine si pe ce drum ar fi mai intelept merg. Iar fiind totusi print mostenitor, aveam o responsabilitate fata de poporul meu, ce se astepta sa devin rege in curand, sa aleg cea mai buna varianta.

Dupa framantari si intrebari puse tuturor sfatuitorilor, batranilor locali si chiar celor din regatele prietene invecinate si studierea disperata a mai multor faimoase biblioteci, am ajuns la o singura concluzie.

Trebuie sa plec. Nu vreau sa imi parasesc regatul. Dar nu il pot conduce fara dragon. Iar deja am trecut mai mult de varsta la care se taie parul baietilor de razboinici pentru a deveni barbati. In curand voi deveni rusinea neamului si nu inteleptul stapanitor al acestuia daca nu pot stapani un animal de foc pentru regat. Iar aici clar nu pot dobandi alte informatii. Asadar am plecat. Imi pun toate sperantele spre Est. Voi parasi continentul si ma voi duce in vechiul taram unde chiar si copiii oricarui neam indepartat stiu ca acolo s-au nascut de multa vreme legendari balauri si dragoni fiorosi.

Nu mi-a fost usor sa imi iar ramas bun de la viata de la curtea castelului. Bucatele doicii batrane, grija reginei mama, a carui inima intristata avea sa ma astepte si sa ma jeleasca si sa spere pentru siguranta mea. Bunii prieteni din copilarie si ei de vatra nobila, a carui partener am fost de mic la cele mai frunoase jocuri, inteleptii si iubitii mei invatatori de toate artele, stiintele si mestesugurile.. si neamul meu. Cel trist, cel indurerat de grele vremuri ce se abat peste intregul continent capitala.. si de fapt peste intreaga lume. Ah... nu v-am spus? Nu am mai vrut sa mentionez partea asta. Dar nu suntem in cele mai luminoase vremuri.
Oh! Era sa uit de frumoasele doamne si domnite ce cu gingasie au sadit mladita dragostei in inima mea. Dar si pe batranul meu rege si tata exilat... pe sora mea principesa peste alt regat.. de toti acestia. inima sa nu imi pese? Cat de gol urma sa plec in drumul meu daca soarta mi-a pecetluit sa vars in inima atat amar?!
Dar mai bine asa. Mai bine sa iau acum oricat amar in inima... si gratiei zeilor sa ma rog sa fiu ajutat de vreun strain pe drum, de vreo adiere de vant sau de vreun loc de umbra.. si incet alinarea sa-mi gasesc pana cand in misiune sa razbesc! Oh.. caci cu atat mai mult amar si vai s-ar aduna toate in lume daca mi-as lasa tot ce iubesc fara rege. Trebuie sa supravietuiesc! Pentru ei si pentru mine la drum pornesc.

Si asa am hotarat.

Dar... cu o noapte inaintea iesirii din marea capitala.. in timp ce colindam plin de ganduri prin gradinile cetatii.. un bun prieten s-a apropiat.

 - Hai cu mine! zise el. La un vraci. Asa... sa vedem ce-o stii, ce-o vrea.
 - Hai bune prieten, ce vant bun te-a adus aici la mine in aceasta noapte, ma va duce si pe mine la acest vraci de care spui.

In gandul meu speram macar un sfat bun de drum sa iau de pe urma lui.
Insa soarta nu avea sa se plictiseasca in a ma surprinde!

...va urma.

Dumnezeu face graffiti pe navele ce calatoresc in spatiu-timp

(sursa desenului AICI!)

Pe pielea mea (caroserie)
uscate-s veacurile-n dungi. (neon)
*salturile in hiperspatiu produc astfel
de urme ca un fel de marca artistica
a Marelui Arhitect al tunelelor quantice.

Dogmaticele stanci  metalice
sed bland la umbra Supernovei,
turmele de atei - purtand embleme de zei
transforma staticul in vid
(motoarele ce pulverizeaza
in a lor matca combustibilul solid)
si dau frau orgoliului sa
creada in nemarginire.
Clipe tremurate - ani lumina rataciti,
Ca si corpurile noastre plate...

Sufletul nu face salturi precum metalul

Ochii se inchid oricum la fel

Mintii nu ii trebuie tezaur
decat cugent si mister.


Fuselajule, fuselajule
hidratat de noaptea nesfarsita
eu te preamaresc si pieii mele
reci si umede ii dai broboane
in plus, la fiecare semn de
avertisment cand calc
acceleratia in sus.


Din nou tunel, din nou
pictata este pielea noastra
Masinarie draga,
dulce rapida casa...
Am ajuns in alt Sistem...
Dar mi-a ajuns cat pentru o viata INTREAGA.
 *astfel de vieti cum nimeni nu mai traieste decat accidental si deci degeaba,
cine renunta la moarte pentru eternitate nu se alege nici cu una nici cu cealalta.


------------------------------------------------
Scrisa de Mihaela (protagonista dintr-un SF din imediata apropiere spatio-temporala)

Discutie cu baiatul - 2044

Cu astfel de melodii i-as face educatie muzicala copilului meu

as spune: -Uite tata, asta ascultam eu pe vremea mea,

e dintr-o zona putin explorata a youtube-ului

dar sa ai speranta!

Caci ce se gaseste acum in cotloanele internetului contemporan

e mult mai vast si iti trebuie mai mult curaj de explorat decat

am exemplificat eu.. pe vremea mea.

Acum subcontientul s-a mai retras si fortele raului odata cu el

obscureaza din ce in ce mai putin trecerea in cealalta lume

si nu ma refer aici la a da diferite colturi caci stii si tu

foarte bine cum ca lumina ia de fapt curbe

in continuumul spatiu-timp.

Hai ca nu o mai dau in baliverne – treci si apuca-te de teme!

Fake mid-life crisis

Petrecerea e' toi
in capul meu e taraboi
ferme de vaci si oi
incrucisate genetic
dau de-a-ndoaselea
raspunsul coerent
hermetic.

Si ereditar, chiar si psihogenetic.
Totul poate fi precis. Totul
partial prezis, ma lasa
anatocmai corect.

Dar gol in cel mai pur
sens stiintific.

Atunci..

Dragilor onorati jurati ai juriului?
Fete caleidoscop, ochilor deliciu.
Cine-i vinovat de acest supliciu?

Caci in toata harababura... nu!
Nu ma simt nici implinit, nici abandonat
intr-un sir de numere superbe.

Iar tu, domnule judecator?
te simti atat de bine, jucand tontoroiu
in pielea cadavrelor celor
ce se regasesc in aceasta sala.
Marea sala de judecata!

Nu uita ca si tu faci parte din ea!?
Si eu!! Si ca esti la fel de predictibil..
ca si angoasa mea, de la a 35-a
zi de nastere falsa de pe facebook.

Multumesc. I rest my vase.

mélancolie éternelle

Esti prima mea zi

esti ultima mea clipa

esti disperarea disipata in picaturi de ploaie

casapita de pamant la cadere

evaporata de soare

stoarsa din nou de nori

ca sa cada apoi

peste-a mea inviere;

esti uscaciunea pietrelor

invidia viespilor

pe albine,

prea putinul polen ce pe ele le tine

vesnic in zbor

pe mine ma tine abia sa mor;

Sursa imaginii: AICI

esti un adevar fals

albstru si rece

care ma accepta asa cum sunt

si ma doare atata indurerare

ma doare atat pamant sub picioare

atata suflet peste mine

atat cer sub cer.

Am transpirat de-atata tine

mi-a fost atat de dor de mine

numai rostogolul vremii m-a putut aduce

la sanul tau, la loc de cruce

unde nu mai am timp pentru altceva.

si nici o clipa

nu o sa aibe

ce imi spune.

Odihnitu-sau talharii

Te iau de nas
te dau la lei
sa te joci de-a-ndoaselea cu ei;

te plesnesc peste san
te iubesc vanat
ca pe vanataia din cot;

te plesnesc peste bot
si tot ce pot sa port
eu port peste tot;

fara sa fiu stanjenit
de martiri obraznici
si erotristi odihniti;

fara sa ma stingheriti
aviz pentru parinti
si ortografie pentru bunici.

In urmele lor lasate de opinci
vad musuroaie de furnici
tesatoare cu degetele
lor tipa tapa, tipa tapa
peste toate tastele
tastaturii mele.

Straine, bine ai venit!
Ia un loc, fa-te comod
arunca-te peste bord
daca doresti senzatii tari.
Sau asteapta mai bine
revelatia din ultimul
vers.

Pacat ca l-am sters.

Monologus Diabolicum

Hai mai stai!
Hai mai repede!
Hai sa mergem!
Nu-i de tine!
Ne e bine!
Ne e perfect.
Nu e drept.
Nu e logic!?
Nu-i placut.
Nu acum.
Ne e momentul.
Mai bine altfel,
altceva, altcumva
- altora!
Numai nu mie!
Poate pentru tine!
Dar pentru mine clar NU!

Pasarile III

Trec stelele pe cer..
Si-n fata lor: nenumarate
pasarile trec pe cer -privilegiate
atata timp cat au pe ce
sa treaca atat de nestingherite
precum par din locurile noastre
privite.

Si trec si privitorii cerului
pe sub pasari presarate-n cer;
Si trec si ceruri - nenumarate
prin fata stelelor,
si stelele trec pe cer.. in consecinta
precum totul trece in final
in constiinta.

Si ce sensibile sunt ele
la grija mea de muritor.
Caci si nemuritoare stele;
la asfintit pare ca nasc,
la rasarit pare ca mor.
Lasand loc, cum lasa toti si toate,
umilele stele, nemuritoare, nenumarate
unui singur Soare.



Vezi si "Pasarile II" !

5 poezii din seria - ic2n9e862

SMS


Sa ma scriu
Sa ma scriu
Sa ma scriu
Sa fiu cerc
Sa fiu cerc
Sa fiu cerc
Sa fiu automat
exprimat in cercuri
scrise automat.
Sa ma scriu
Sa ma scriu
Sa ma scriu


De stofa aleasa


Incultura imi limiteaza scrisul
nu ma pot strofoca indeajuns
pentru a multumi un egol
pretentios lingvistic, istoric,
mitologic sau de alta
natura simandicoasa.
Slava Domnului pentru postmodernism.

De mere


Nu prea le am cu fotbalul
dar imi plac merele - 
sunt suculente si ferme si
imi plac chiar daca se
gasesc la supermarket.
Uneori port conversatii despre
moarte - asa cu pretentii
spiritualo - buddhiste desi
ma tem de moarte in
realitate, dar.. imi plac
merele.


Clasicism


Vin la yoga - artistic artistic
cu maracini pe talpi sihastru
practic coloana dreapta - bastan
tin predici colegilor mei de maidan
foamete-n ceruri - spanac pe pamant
vin la yoga sa dansez si sa cant
cu stil si respect - pentru adevaratii plopi.


Adevarata a 5-a poezie


Adevarata a 5-a poezie
adevarat vorbind nu se poate scrie.
De vrei s-asterni cuvinte mici sau multe
indiferent ce scrii - ies toate oarbe, surde, mute.
De vrei sa o citesti - sa rostesti doar
vorba corbului - si mainii mortului  sa-i pui
intre degete - pana corbului.. intre degetele reci;
Si glasul corbului in vanatul gatlej.
A 5-a poezie.. rece, oarba, muta, surda
stranie realitate - pur absurda.

"post uman" - jocuri

1. Anunt din Bardo Dayli

fost rata salbatica, sobolan pe vas,
+ experienta ca animal de companie
(2x porcusor de Guineea, papagal)
Caut a fi angajat pe un post uman.

2. Tin post

De trei zile am mancat doar vase
de tot felul: adanci pentru ciorbe,
din acelea cu floricele albastre pe margini,
un ceainic cu doua cescute si ocazionalele
 scrumiere (cand am fost prin baruri) sau solnite.
Ultima oara cand am mancat o persoana a fost de Pasti.
Acea tanara pe care am intalnit-o la magazin.
De atunci tin post uman.


3. Si iar chestii spirituale

Mi-e frig.. sau nu.
Am murit. Mare scofala!
Acum vad luminite... o tigara in intuneric
Si niste reflectoare.
Ce mai vis, ce mai stare!
Acest a fi.. post-uman. 

4. aceasta nu e a mea. Sunt doar niste cuvinte
de pe un biletel - dupa o "stare" - de la o fata. Evident.
De la regasirea acelui bilet a pornit acet joc, mai sus vizibil.

"post-uman
inertia gandului in sfert de traire.
cuvant fluid
poarta spre stare"

Vishnu la facultatea mea

Am venit la facultate, draga Vishnu. Esti multumit?
Sunt confuz si dorm pe mine - azi-noapte n-am dormit.
De la durerea de dinte, ce altceva? Esti multumit? Da, da!
Iar acum ma prefac a scrie ceva. Draga Vishnu... puslama!

Fă paşi

Fiecare om are paşii săi
Fiecare pas are viata sa
Viata e traită cu fiecare pas.

Si poezia asta era pentru cineva

(fara titlu oficial inca)

A ta tacere langa mine-mi bate
inima in pulsuri ritmate de duet
ascuns albastru violet patruns
de stele calauzitoare,
muribundele cerului aprins..
Pe furis prin tine vad si valuri
ma despoaie de invalurite panze
acum patrunse - te sarut
hranitor din cap pana-n picioare
la ale caror urme ma cuprind
in mine pana la sfarsit
de m-ai lasa doar sa ma-ntind
in fata lor.. in urma ta
deasupra noastra
o ultima sclipire
Efemera Nemurire
fericite nefericte atins
odata ce te-am cunoscut
odata ce m-am stins.




2012 - Asta e cea mai noua poezie de fapt, din cele ce l-am postat acusi si urmeaza dupa ea.  Majoritatea sunt gasite pe diverse ciorne de acum cativa ani.

Fluierand

Culmile tale sfinte,
Trecatorile cele strimt,
Dealurile far de cuvinte
si ale tale vai - adanci
umedele alunecoase stanci
si pietre de morinte
-de la Popasul Pas Fierbinte.

Pe toate mi le-aduc aminte
greu, incet, usor mereu
usor acum, cand rad, cand spun
cand jur cu inima pe-a ta ureche
din pestera Craiasa Mare - rasare rima veche
ce-adunata-n ramuri si pusa la geamuri
face sa tremure dragoni - balauri
si neamuri din batrani parinti
sa se roage pentr-ale noastre minti.

Sa se deschida Cerul - Tuni!
Si piscurile lasa
asupra lor sa le doboare
usor si ferm convingatoarea zare
din a carei raza sper
in fiecare zori.

În eternă îmbrățișare

Caldă-mi este noaptea
Și frigul mi-este tihnă
Singurătatea pace
Și ochiului meu orb - lumină.
-lângă tine

Freamăte și vuiet
Alungate-s de o șoaptă
Rostită de cristale buze
În urechea mea dreaptă,
Ce aplecată-i doar de adevăr.
Și-mi spui ușor.. că am să mor.

Și rost apus..
Și cuvinte mute.
-ca răspuns și îmbrățișare
Și tot ce-i nou va sta ascuns
-la atingerea ta.
În eternă îmbrățișare.

Parcă "Păsările 2" ar suna mai bine

Păsările trec pe cer
Păsările trec în libertate
Păsările cad și se opresc
Păsările-s moarte toate.

Păsările moarte trec pe cer.
În izbânda lor în libertate.
Cadavrele înaripate trec.. pe cer.
Prin nori-i morți și vântu-i mort
și moarte-s toate.

Nenăscutele păsări trec
pe cerul nenăscut
de neclintitul vânt purtate.

De-ar fi să trec și eu ca ele..
Să mor, să mă îngropi râzând.
Pământul, ce mi-e drag, de-ți cere
corpul putregai,
să-l lași să-l aibe, să i-l dai.
Și să mă îngropi pe mine laolaltă
cu păsările nenăscute - în Rai.

Vezi si "Pasarile 1",
Si "Pasarile III"!

Nakama Yoga

In Grija Tatalui, in Cuib
copii-I se aduna,
se ascund prin ramurele
a unui Trunchi de noapte buna.

Vreascurile misluite de mister
ne-au adunat in Pace.
Coliere stralucesc in cer
Taina noua, noi desfacem.

A ne regasi, a relua,
a invinge moartea impreuna
a pandi ocazia Ultima.
Calea cunoscuta de cei Mari
Noua, sa ne fie cunoscuta.

Frati de oase - Frati in Cer
Frati in inimi glorioase.
Slavile si ofrandele noastre
Unicului Nostru Stapan.

Fericita Cale - Nakama Yoga


Ce inseamna Nakama? Articol explicativ CLICK AICI